Recomandările lui Andrei - iunie 2019
Recomandările lui Andrei, la mijlocul lunii iunie cuprind nouă cărți, care sperăm să vă placă și să vă stârnească curiozitatea.
...
1. Matilda, Roald Dahl
Matilda, eroina acestei cărți, este o fetiță genială, care a început să citească la vârsta de 3 ani și nu s-a mai putut opri. Este pasionată de lectură, iar printre cărți este locul unde se simte cel mai bine. Problema Matildei este chiar familia ei, care nu îi înțelege această pasiune. Pedepsele fetiței constau, de cele mai multe ori, în privarea de a mai citi în camera ei. Cărțile nu erau de la părinți, ci toate împrumutate de la bibliotecă, unde doamna Phelps, bibliotecara, recunoaște potențialul Matildei și o susține, prin recomandarea unor cărți cât mai variate, uneori avansate, pentru vârsta ei.
Tatăl ei e un infractor, iar mama, o femeie cicălitoare şi nu tocmai inteligentă. Nici îngrozitoarea domnişoară Trunchbull, directoarea şcolii, nu are o părere mai bună despre micuţa pasionată de lectură.
Dar Matilda nu e chiar singură. Domnişoara Honey, învăţătoarea ei, ştie că fetiţa e un geniu şi că ascunde câţiva aşi în mânecă. Scrisă în anul 1988, Matilda este una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Roald Dahl.
Andrei: Matilda a fost prima carte scrisă de Roald Dahl, pe care am citit-o și mi-a plăcut foarte, foarte mult. Când Matilda era mică orice carte îi pica în mână o citea, indiferent dacă era o carte de matematică, biologie, natură. Citește foarte mult, inclusiv cărți grele de înțeles și pentru cei mari. Matilda are superputeri și este foarte creativă. Superputerea mea este să o vrăjesc pe mami cu ochii mei. Marea ei problemă este că nu pare să fie iubită de părinții ei. Aceștia nu au grijă de ea și îi iau lucrurile preferate. Directoarea Trunchbull mi s-a părut înspăimântătoare. Se comporta foarte urât cu elevii ei. În schimb, mi-a plăcut superputerea Matildei de-a mișca obiecte, educatoarea Honey și finalul cărții. Am văzut și filmul și mi-a plăcut la fel de mult.
...
2. Jungla lui Toco, Lavinia Braniște
"Mimi a primit de ziua ei un tucan. E negru, cu pieptul galben și un cioc în cele mai frumoase culori, pe care le-a văzut vreodată. Tucanul o privește cu un ochi."
"Jungla lui Toco" este o carte pentru copii, o poveste despre prietenie, puterea imaginației și despre curiozitate, atât de prezente în viața copiilor și uitate prea repede de cei mari. Ilustratoarea Anca Smarandache este cea care a dat viață, cu ajutorul ilustrațiilor ei superbe, acestei povești și a personajelor ei.
Andrei: Ilustrațiile acestei cărți pentru copii sunt foarte colorate și luminoase. Mi s-a părut o carte foarte veselă. O fetiță, Mimi, a primit un papagal din Brazilia. Toată lumea știe că Brazilia este plină de culoare. Așa era și papagalul ei, Toco. Dar în Brazilia e cald, iar bunicul i-a spus că s-ar putea să îi fie cam frig lui Toco. Ce s-a gândit fetița? S-a hotărât să îi facă papagalului o junglă, pentru a se simți mai confortabil. A vrut ca el să petreacă timp frumos împreună.
...
3. Leopantera, Jozef Wilkon, Piotr Wilkon
Această poveste clasică a apărut în urmă cu 25 de ani și vine din spațiul cultural polonez. Ilustrațiile sunt semnate de artistul polonez Jozef Wilkon, iar textul de fiul său, Piotr Wilkon.
Tânărul leopard Bruno pleacă în junglă: este prima lui zi de vânătoare! Dintre liane și copaci umbroși, îl urmăresc însă ochii strălucitori ai Lizei, pantera neagră.
Ea iubește noaptea, el iubește ziua. Ea este îndrăzneață, el timid. Par foarte diferiți, dar pantera Liza și leopardul Bruno găsesc în cele din urmă o modalitate de a rămâne împreună. O prietenie puțin probabilă se transformă într-o poveste simplă și emoționantă de iubire.
Andrei: Cartea aceasta este o poveste simplă de iubire, pentru că leopardul Bruno o place pe pantera Liza. Cei doi se împrietenesc, Liza este foarte curajoasă noaptea, iar ziua nu îi place. În schimb, Bruno iubește ziua. Din această carte am descoperit că pentru iubire faci lucruri, pe care, în mod normal, nu le-ai face. Cel mai mult mi-a plăcut săritura lui Bruno peste prăpastie pentru Liza. A fost foarte curajos. Povestea nu este foarte lungă, dar e mai bine așa, căci am fost tare curios cum se termină.
...
4. Gata cu cititul, Claire Gratias, Sylvie Serprix
Horațiu nu este un șoricel ca oricare altul. Pasiunea lui sunt cărțile. Tot ce îți dorește Horațiu este să devină șoarece de bibliotecă.
“Citea tot timpul. Peste tot. Nu dormea niciodată fără să citească cel puțin timp de o oră.” Toate acestea îi nelinișteau pe părinții lui, care au decis să îi confiște toate cărțile pentru o perioadă. Privat de lectură, șoricelul se plictisește de moarte, până în ziua când descoperă un mic anunț care îi schimbă viața, o ocazie unică.
Andrei: Această carte mi s-a părut asemănătoare cu Matilda - o poveste interesantă și amuzantă, pentru toți iubitorii de cărți. Ilustrațiile mi-au plăcut foarte mult, dar și greu de realizat. Parcă sunt desenate cu creta. Șoricelul Horațiu citește fără încetare, peste tot, chiar și în timp ce se spală pe dinți. Părinții nu mai știu ce să facă cu copilul lor. Le este teamă că se va îmbolnăvi. Cartea este magnetul, iar șoricelul e metalul. Cei doi sunt de nedespărțit! Mi-a plăcut concursul, la care a participat Horațiu. Ghiciți cine a fost câștigătorul și care a fost premiul?
...
5. - 6. Copacul cu 13 etaje și Copacul cu 26 de etaje, Andy Griffiths
Cărțile "Copacul cu 13 etaje" și "Copacul cu 26 de etaje" sunt foarte amuzante pentru copii, conțin multe desene, iar povestea le va stârni multe hohote de râs.
Copacul cu 13 etaje e plin de invenții surprinzătoare, care mai de care. O mașinărie care îți aruncă bezele în gură, atunci când îți este foame, un robot care îți oferă orice înghețată ai visat vreodată, o arenă pentru lupta în noroi sunt doar câteva dintre ele. Cei doi protagoniști, Andy și Terry au un talent special de a se băga în tot felul de peripeții. Dacă mai spunem că intervin și niște pirați, iar celor 13 etaje li se mai adaugă încă 13, lucrurile sunt și mai haioase.
Cărțile sunt potrivite pentru cititorii începători și, în general, pentru toți cititorii cu simțul umorului.
Andrei: Cărțile acestea le îndrăgesc toți prietenii mei. Au foarte mult umor, iar desenele m-au dus cu gândul la comics. Și mie îmi plac mult comics-urile. Cred că le-am citit și recitit de câteva ori și mereu am râs zgomotos.
...
7. Ziua în care a fugit somnul, Victoria Pătrașcu, Agnes Keszeg
Cartea “Ziua în care a fugit somnul”, scrisă de Victoria Pătrașcu este ideală înainte de somn pentru cei mici și pentru cei mari. Doi copii, Alex și Ana, frați gemeni, își sărbătoresc ziua de naștere. Împlinesc patru ani, iar dorința lor este să nu mai doarmă niciodată.
“Cine are nevoie de somn? Noi ne simțim perfect. Să rămână acolo unde s-a dus, că noua ne este foarte bine, fără el, spuse Alex mușcând din pâinea cu gem. Da, e foarte bine. În sfârșit ne jucăm și noi după bunul nostru plac, adăugă Ana lingându-și un deget de dulceață.”
Ilustrațiile realizate de artista Agnes Keszeg sunt de-a dreptul încântătoare. Somnul este imaginat ca o ființă nemuritoare care locuiește undeva în cer, între Lună și Carul Mare. Somnul e mare, rotund și moale ca aluatul de cozonac. Ne îmbată cu mirosul lui de tei și verbină, ne susură la ureche cântece de leagăn și ne spune povești.
Ce se întâmplă când aude dorința copiilor? Răspunsul îl aflați citind povestea.
Andrei: Povestea aceasta a fost pe gustul meu, căci nici mie nu mi-a plăcut niciodată să dorm. Alex și Ana au avut foarte mult timp de joacă, iar joaca e mereu o idee super bună. Pe de altă parte, dacă nu dormi, nu te poți concentra în ziua următoare la școală și parcă ai vrea să dormi acolo, dar nu se poate. Domnul Somn mi s-a părut foarte interesant desenat. Mi-a plăcut cum trăgea după el multe cărți, avea o armură de perne și plapume, numai bune de adormit pe ele.
Printre cărțile D-ului Somn am recunoscut încă una dintre preferatele mele. E vorba despre Lupul cel mare și Lupul cel mic.
...
8. Odiseea lui Ollie, William Joyce
“Odiseea lui Ollie” este o poveste plină de aventuri despre dorința de a-i salva pe cei, la care ținem cel mai mult.
Cea mai mare onoare în Lumea Jucăriilor este să devii preferata unui copil. Așa se întâmplă cu Ollie, un urs cu urechiușe de iepure făcut pentru Billy chiar de mama lui. Ollie devine cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul și preferatul lui.
Pe acest tărâm sunt însă și jucării rele, iar cel mai temut este Zozo, regele-clovn, care conduce ceata Pociților. Zozo și Pociții s-au jurat să răpească toate jucăriile preferate ale copiilor și să le țină închise până când uită de copiii lor și se pierd pentru totdeauna.
Când Ollie este furat, dragostea îl împinge pe Billy să-și salveze preferatul din bârlogul subteran al lui Zozo, aflat în Carnavalul Întunecat – dincolo de parc, printre copaci și în plină noapte. Billy are numai șase ani, dar trebuie să acționeze ca un om mare.
Andrei: O perioadă de timp cartea aceasta a fost preferata mea. Cred că am citit-o în două zile. Mama își dă seama mereu când îmi place mult o carte, căci stau numai cu nasul în ea, până e gata. Cine citește acestă poveste recomand să își strângă animalul lui de jucărie sau pluș strâns în brațe și spoi să înceapă cititul. Momentul meu preferat a fost când Ollie, ursul cu urechi de iepure și cu fular roșu și copilul s-au reîntâlnit, după aventura lor periculoasă. A fost foarte frumos să simți că s-a sfârșit cu bine. Zozo, clovnul cel rău, în final s-a făcut bine, deoarece Ollie i-a reamintit ce înseamnă iubirea și prietenia. Sper că veți citi povestea aceasta, căci e foarte frumoasă!
...
9. Șoriceii Doamnei Marlowe, Frank Asch
Doamna Eleanor Marlowe pare o cetațeană liniștită, care respectă legea, însă ea trăiește o viață dublă. În timpul zilei, lucrează la Biblioteca de pe Strada Torcăielilor, alături de alte pisici, dar seara se întoarce acasă, unde găzduiește pe ascuns o familie de șoricei. Secretul doamnei Marlowe pare bine păzit, până când… într-o bună zi, locotenentul Manx și sergentul Baxter, doi ofițeri ai Securității din Ținutul Pisicilor, își fac apariția la ușa ei și o acuză că adăpostește șoareci.
Andrei: Cartea aceasta ne-a citit-o la școală, la ora de lectură și ne-a plăcut mult la întreaga clasă. Când mama a adus-o în librăria noastră, eu o știam deja. Mi-a plăcut idee unei pisici blânde care adăpostește șoricei, în loc să îi mănânce. Pisica era și foarte deșteaptă. Păcăleala ei a fost foarte credibilă.
